De vorbă cu Eugen Vaida despre clădiri, oameni, cultură și dezvoltarea economiei rurale
Stiați că și clădirile au nevoie de doctor? Din păcate, foarte multe clădiri de patrimoniu din România nu beneficiază de o îngrijire corespunzătoare, unele dintre ele fiind abandonate, expuse degradării continue și implicit, dispariției.
Aceasta este și povestea spitalului din localitatea Filipestii de Târg, județul Prahova, aflat la doar 90 de km de București. Construit începând cu 1908 și funcțional până în jurul anului 2000, spitalul este o clădire valoroasă pentru comunitatea locală.
În curând, spitalul va fi revitalizat printr-o "intervenție de urgență", în cadrul proiectului “Ambulanța pentru monumente: moștenim dăruind”, dezvoltat de Asociatia Monumentum si finantat în cadrul editiei de anul acesta “Sustine un ONG”, program ce încurajează implicarea socială a angajaților Orange.
Clădirile de patrimoniu nu înseamnă doar cultură, ci și bunuri care pot fi exploatate economic. Punerea "în siguranță" și demararea procedurii de clasare fostului Spital asigură premizele favorabile pentru obținerea de fonduri în vederea restaurării clădirii și a conversiei funcționale într-un spațiu de interes public, atât pentru comunitate, cât și pentru turiști. Aflăm mai multe detalii chiar de la omul-cheie din spatele proiectului, Eugen Vaida, Președintele Asociației Monumentum.
1. Sunteți cunoscuți drept salvatorii monumentelor din Romania, iar ASR Prințul Charles v-a fost alături încă de la început. Care este povestea Asociației Monumentum?
Asociația Monumentum s-a înființat în 2012 și acționează în favoarea protejării patrimoniului construit din România. Asociația are misiunea de dezvoltare culturală a individului ca parte a comunității, prin protejarea, conservarea, promovarea și valorificarea patrimoniului ca o marcă a identității locale. Implicarea comunităților prin programe educaționale reprezintă o preocupare permanentă a organizației și cel mai eficient mod de a realiza o dezvoltare durabilă, contribuind în același timp la păstrarea patrimoniului cultural construit, cu scopul de a recunoaște importanța culturală și istorică a obiectelor de patrimoniu ca resurse neregenerabile.
Alteța Sa Regală Prințul de Wales a susținut activitatea asociației încă de la începuturi. În 2015, a inaugurat prima țiglărie tradițională din satul Apoș, comuna Bârghiș (județul Sibiu), care a fost construită în vederea conservării peisajului învelitorilor istorice din Transilvania (Dachlandschaft) și formarea meșterilor în comunitate. Acesta a fost un pas important pentru păstrarea meșteșugului țiglăritului, ale cărui secrete de meserie nu pot fi transmise decât de la meșter la ucenici și prin experiența de mulți ani.
În timpul vizitelor anuale în România, avem deosebita onoare de a-i prezenta ASR Prințului de Wales ultimele intervenții realizate în cadrul proiectului „Ambulanța pentru monumente”, al cărui susținător este încă de la înființare.
2. Ați primit recent un premiu important, care reconfirmă valoarea proiectului la nivel european. Despre ce este vorba și ce înseamnă acest premiu pentru voi?
Proiectul „Ambulanța pentru Monumente” a câștigat cel mai important premiu european din domeniul patrimoniului. Proiectul a fost premiat la categoria Educație, formare și conștientizare de către Comisia Europeană și Europa Nostra.
Premiul reprezintă un moment de mare bucurie pentru tot efortul depus în acești ani și ne îndreptăm gândul către toți cei care au fost implicați direct și indirect în proiectul nostru, mulțumind voluntarilor, meșterilor, beneficiarilor, donatorilor și sponsorilor, și nu în ultimul rând, autorităților locale și regionale care s-au implicat cu entuziasm în acest proiect.
Periplul nostru european nu se oprește aici, intrăm în competiție și pentru „Public Choice Award”, așa că vă invităm să ne votați aici: https://vote.europanostra.org/, alături de alte două proiecte pe care le apreciați și să faceți mesajul cunoscut cât mai multor persoane.
3. Cum s-a născut ideea proiectului „Ambulanța pentru Monumente Muntenia Nord”?
Nevoia unei „ambulanțe” pentru monumente, oricum s-ar fi numit ea, se simțea de mult timp, probabil peste tot în țară. Proiectul nostru a încurajat și alți specialiști care-și doreau să se implice în salvarea patrimoniului, însă nu găsiseră încă o formulă potrivită. Au fost discuții incipiente pentru o ambulanță în apropierea Bucureștiului încă din 2018, însă abia spre finalul anului 2019 s-a conturat o echipă de lucru (patru arhitecți alcătuiesc grupul de bază, având alături un inginer de structuri, un istoric de artă și alți câțiva arhitecți și pasionați cu specializări diverse care și-au oferit sprijinul). Ei vor fi Asociația „Atelierul de Patrimoniu”, înființată special pentru a putea prelua proiectul ambulanței, iar ca zonă de acțiune au ales județele dinspre Transilvania (Argeș, Dâmbovița și Prahova), pentru a beneficia mai ușor de ajutorul nostru în dezvoltarea locală a proiectului, dar și pentru că pe teritoriul celor trei județe se află foarte multe monumente de valoare, comparativ cu celelalte județe din jurul Bucureștiului; aici au fost capitalele Țării Românești de-a lungul evului mediu și o bună parte din reședințele regale în perioada modernă. Veți putea urmări activitatea lor, atât în cadrul acestui proiect finanțat de Fundația Orange, cât și în cadrul celor care vor urma sub umbrela „Ambulanței pentru monumente”, pe pagina de Facebook dedicată.
4. Care crezi că vor fi principalele provocări ale proiectului și cum le veți gestiona?
O provocare importantă o constituie educarea comunităților locale cu privire la valoarea patrimoniului construit, indiferent de starea lui fizică - adeseori proastă. Din păcate, concepția predominantă în rândul publicului larg este că starea de degradare avansată înseamnă automat lipsă de valoare și că recuperarea clădirilor vechi este mult mai costisitoare decât demolarea și construirea altora noi. Poate și mai frecvent, însă, clădirile vechi sunt de fapt reabilitate/renovate fără atenție la valoarea lor arhitecturală și istorică.
Însă demolarea sau uneori modernizarea, înseamnă pierderi irecuperabile de material istoric și de valoare culturală, care în contexte mai favorabile devin adeseori, suplimentar calităților enumerate deja, adevărate bunuri economice. Vom încerca, prin acțiuni concrete pe plan local, acolo unde vom avea intervenții, să schimbăm încet-încet această mentalitate. Asta ar fi o provocare general valabilă, cel puțin pentru zona Munteniei.
În planul particular al acestui proiect, concentrat pe vechiul spital din Filipeștii de Târg din județul Prahova, provocările sunt multe. Am avut emoții în privința atelierelor cu copiii (dacă în condițiile date, stare de urgență/alertă) le vom putea realiza măcar online, în sensul dotării copiilor cu tehnologia necesară, și dacă vom reuși să-i mobilizăm de la distanță), dar zicem noi că a ieșit foarte bine, pentru că am avut norocul să găsim la școala din localitate cadre didactice care s-au implicat și ne-au ajutat foarte mult pe partea de organizare.
Cea mai mare provocare este însă intervenția, cu toată „bucătăria” ei specifică, de la autorizații care trebuie obținute în timp util în raport cu o planificare destul de strânsă a activităților în cadrul proiectului, mobilizarea comunității locale pentru cazarea și masa voluntarilor noștri, dar și pentru voluntariatul lor activ în intervenția propriu-zisă pe clădire, până la găsirea la timp a materialelor necesare, desfășurarea șantierului în condiții de siguranță și implementarea cu bine a lucrărilor pe care ni le-am propus.
Va rămâne apoi, post-proiect, provocare de a găsi o cale pentru restaurarea clădirii așa cum ne-o dorim, adică într-un mod responsabil față de arhitectura valoroasă a clădirii și față de comunitate, prin funcțiunea pe care ar putea s-o aibă. Am descoperit recent că face parte dintr-un program amplu de construcție a spitalelor rurale din vremea lui Carol I, fapt care îi sporește și mai mult valoarea. Iar cu toate că această veche origine a spitalului s-a șters din mentalul colectiv al comunității, interacțiunea cu copiii din cadrul atelierelor ne-a demonstrat că atașamentul față de clădire / ansamblu încă există, întrucât cei mai mulți dintre adulții comunității au avut pe parcursul vieții lor experiențe care i-au legat memoria vechiului spital. Această frumoasă legătură dintre o clădire și comunitatea pe care a servit-o aproape o sută de ani merită păstrată printr-o funcțiune publică sau în orice caz de interes comunitar.
5. Prin cele 7 ambulanțe active până acum, salvați nu doar monumente, ci și oameni. Cum ajută concret cultura la dezvoltarea comunităților locale, în special a celor defavorizate din punct de vedere socio-economic?
Clădirile de patrimoniu nu înseamnă doar cultură, ci și bunuri care pot fi exploatate economic. Pe lângă acest aspect, cu cât clădirile de patrimoniu își păstrează mai bine autenticitatea istorică, cu atât ajung să aibă mai multă căutare în rândul turiștilor; întâi între cei străini sau de o anumită formare, dar cu timpul și cu o promovare atentă pot atrage turiști din mai multe categorii. Prin urmare, clădirile de patrimoniul ajută comunitățile locale în mod direct, prin aport economic. Pe de altă parte, la nivel social, clădirile de patrimoniu contribuie adeseori (atunci când sunt bine puse în valoare) la sentimentul de mândrie și identitate locală, precum și la atașamentul față de comunitate și bunurile ei.
În cadrul intervențiilor asupra monumentelor istorice care au avut o reprezentativitate mai mare pentru comunitate, în general a obiectivelor de cult, implicarea beneficiarilor a fost mai mare și s-a regasit în general în mobilizarea comunității locale pentru a ajuta fizic la intervenția propriu-zisă, a oferi masă și cazare voluntarilor, iar în cateva cazuri, au organizat chiar și colecte de bani pentru achiziționarea materialelor necesare. Însă acestea sunt condițiile ideale pentru intervenții, pe care nu le regăsim în toate situațiile.
În alte cazuri trebuie să lucrăm mai mult pe partea de sensibilizare a beneficiarilor și a comunităților locale, în sensul conștientizării propriilor valori culturale aflate în pericol de dispariție pe termen mediu și lung. Ne propunem să le insuflăm aceste concepte prin acțiuni responsabile asupra patrimoniului, atât doctrinar (prin respectarea principiilor internaționale de intervenție asupra patrimonului construit - de exemplu intervenția minimală, respectarea autenticității, reversibilitatea, dar și păstrarea sau mai bine spus recuperarea interesului pentru materialele și tehnicile tradiționale de construcție), cât și pragmatic, printr-o (re)activare și adaptare a utilizării clădirilor de patrimoniu într-un mod care să crească interesul (nu doar turistic) pentru zonă. Toate acestea înseamnă de fapt componente importante ale dezvoltării durabile, iar proiectul nostru îmbină astfel cel puțin trei din cele patru fațete ale acestui concept de mare actualitate, anume dimensiunea culturală (dominantă), cu cele socială și economică (complementare), sprijinind totodată mediul rural și prin asta contextul său natural, prin cele mai multe intervenții.
Dacă reușim să influențăm mentalitatea oriunde pe acest traseu al relației dintre patrimoniu construit - mândrie locală - dorință de asigurare a unei continuități culturale, vom avea toți de câștigat. Noi toți, indirect, iar comunitățile în mod direct prin faptul că vor avea bunuri culturale exploatabil turistic, iar printr-o mult sperată reactivare a meseriilor tradiționale, localnicii vor putea prospera prin practicarea acestor meserii, fără să mai fie nevoiți să își părăsească satele în căutarea unui loc de muncă.
Totodată, înțelegerea importanței activităților economice din mediul rural pentru economia națională poate duce la o dezvoltare mai sănătoasă a mediului rural (fără copierea aleatorie a mediului urban la care asistăm azi), la o creștere a calității vieții rurale, iar prin asta la o tendință de creștere demografică în mediul rural. Conștientizarea frumuseții autentice a vieții rurale (locuințe ce păstrează specificul local, peisajul natural, sentimentul apartenenței la comunitate) poate conduce la o angajare responsabilă a localnicilor pentru păstrarea valorilor culturale și naturale locale.
Cu pași mici, efectele în timp au început să se vadă. Un număr mare de formatori locali de opinie, în general primari și preoți, au participat în acest proiect chiar la faza de execuție, iar exemplul lor a fost urmat îndeaproape de alți colegi din localitățile vecine, care au contactat „Ambulanța pentru monumente” pentru a nu se lăsa „mai prejos” față de ceilalți. Datorită popularității proiectului, în momentul de față „Ambulanța pentru monumente - Transilvania Sud” este suprasolicitată de către beneficiari pregătiți cu fondurile necesare acoperirii materialelor necesare, spre deosebire de perioada de început a proiectului, din 2016, când beneficiarii trebuiau convinși insistent pentru a se lăsa sprijiniți în recuperarea patrimoniului cultural local.
6. Protejarea patrimoniului cultural imobil a luat amploare în ultimii ani. Vă este ușor să găsiți voluntari?
Voluntarii au contribuit consistent cu mâna de lucru la diversele lucrări de punere în siguranță a monumentelor și vor fi mereu un element-cheie în proiectul nostru. Până în prezent au fost implicați 233 de voluntari, care au fost cooptați prin diverse instituții, universități, asociații și mai ales prin anunțurile postate pe pagina de Facebook a proiectului.
Sute de viitori specialiști din domeniul patrimoniului construit (și nu numai) au oportunitatea să se formeze în cadrul intervențiilor pe care le organizăm. Credem că bazinul potențialilor voluntari e încă generos, chiar dacă sunt perioade din an în care tot mai multe proiecte similare le solicită ajutorul.
7. Unde va mai ajunge „Ambulanța pentru Monumente” în acest an?
Unul dintre obiectivele principale ale proiectului este implementarea unei rețele de ambulanțe la nivel național, gestionată de diferite organizații care să fie cât mai aproape - în teritoriu - de zona pe care o acoperă. În acest an, proiectul Ambulanța pentru Monumente se extinde în Oltenia, Moldova și Muntenia, pe lângă zonele deja acoperite din Transilvania Sud, Arad și Banat.
Ambulanța pentru Monumente și-a propus inițial mai multe obiective pentru 2020, dar în contextul pandemiei au rămas doar 13 intervenții pe listă: cetatea dacică Costești și biserica de lemn din Gurasada (județul Hunedoara), cetatea din Sighișoara (județul Mureș), incinta bisericii evanghelice fortificate din satul Beia (județul Brașov), bisericile de lemn din satele Zalnoc, Porț și Răstolțu Deșert (județul Sălaj), parcul Bulci-Mocioni și biserica de lemn din Ionești (județul Arad), biserica catolică din Ofșenița (județul Timiș), casa memorială Ion Creangă din Fălticeni (județul Iași), cula Cioabă-Chintescu (județul Gorj) și fostul spital din Filipeștii de Târg (județul Prahova).
