Primul produs gratuit integrat de e-learning pentru nevăzători

Revoluție pentru evoluție educațională. Sub acest motto, a fost lansat anul trecut, „Tactile Printer One”, proiect cu acoperire națională, câștigător al unui grant de 466.250 lei, oferit în cadrul ediției din 2019 Lumea prin Culoare și Sunet, programul anual de finanțare derulat de Fundația Orange în beneficiul persoanelor cu deficiențe de vedere/auz.

Derulat în perioada 2020-2022, proiectul “Tactile Printer One” este un proiect complex, bazat pe inteligență artificială, ce va include atât dezvoltare de software, cât și de hardware. Astfel, proiectul presupune dotarea a 20 de școli speciale din România cu imprimante care să reducă costul de reliefare a imaginilor tactile. Scopul este de a crea infrastructura care să faciliteze producția reprezentărilor în relief, esențiale pentru ca persoanele nevăzătoare să își poată crea imagini mentale despre lumea înconjurătoare.

În paralel, va fi creată o imprimantă inovatoare tip „do-it-yourself” ce va putea fi asamblată acasă, din materiale uşor accesibile, cu costuri mici, și de către persoanele cu minime cunoștințe tehnice. În completarea imprimantei, va fi dezvoltată și o colecţie de conținut educativ, ce va putea fi transformat în planșe tactile în orice casă sau şcoală cu ajutorul unui soft special creat. Mai mult, nevăzătorii vor avea acces și la descrieri în format audio, informații ce vor duce la o mai bună înțelegere a contextului în care se regăsesc respectivele imagini. Proiectul face parte dintr-un efort mai mare de a face informația accesibilă nevăzătorilor (platforma de e-learning Tactiles Images).

Cum a început și cum evoluează "Tactile Printer One", am aflat chiar de la Dan Patzelt, fondatorul Asociației pentru Dezvoltare Urbană, ONG-ul care implementează cu mult entuziasm acest proiect în colaborare cu alte 5 organizații: Universitatea Politehnică Bucureşti, Lions Club Arad, Asociaţia Tandem, Fundaţia Sense International România și Biblioteca Naţională a României.

La fel ca "Tactile Printer", alte proiecte inovative fac lumea mai accesibilă pentru toate persoanele cu deficiențe de vedere / auz din România. În această lume, deficiența nu înseamnă limitare, iar tehnologia creează punți de comunicare între oameni. Te invităm să le descoperi în e-book-ul dedicat programului Lumea prin Culoare si Sunet.

1. Cum ai devenit antreprenor social și care este povestea Asociației pentru Dezvoltare Urbană?

Am devenit antreprenor social deoarece sunt sensibil la lucruri pe care le consider „injustiție socială”. Fac de 13 ani „antreprenoriat” pentru că în 2007 am depășit faza „nimeni nu face”, punându-mi întrebarea „dacă nu eu, atunci cine?” Cred că acesta este motivul pentru care sunt antreprenor social și motivul pentru care Asociația pentru Dezvoltare Urbană (ADU) este implicată în proiecte din sfere diverse (siguranță rutieră, ecologie, transport, educație, sănătate ș.a.m.d.). Când văd o problemă / o injustiție, îmi imaginez o soluție și mă întreb: „cine este responsabil să o rezolve?” Dacă nu găsesc răspuns, implementez eu soluția. Așa am ajuns să schimbăm legi și comportamentul oamenilor prin intermediul asociației.

Povestea ADU este simplă, suntem 3 artiști (fotograf, regizor, cântăreț) care știm că putem schimba lumea din jurul nostru dacă ne punem imaginația la lucru. Imaginație, muncă, bani, prieteni, mă rog, tot ce găsim prin jur.

2. Ești la cel de-al 3-lea proiect finanțat de Fundația Orange prin intermediul fondului "Lumea prin Culoare și Sunet". Cum ai aflat prima dată despre program?

Sincer nu știu acum, pentru că prin 2010, căutam finanțări culturale (AFCN) pentru comunitatea nevăzătorilor. După vreo 2 ediții "Simte Arta" făcute cu Muzeul Antipa, am găsit/auzit undeva că ADU si Fundația Orange au interese comune: dezvoltarea comunității nevăzătorilor din România.

3. Acum sunteți în plină implementare Tactile Printer One, prima imprimantă de „do-it-yourself” pentru nevăzători. De unde ideea acestui proiect colaborativ ambițios?

Motivarea căutării unei soluții a venit din mai multe frustrări pe care le-am simțit:
➡ modelul de business din industrie - "scump pentru puțini pentru că decontează statul" (1.000 euro imprimanta hârtie termoformă PIAF și 1 euro coala)
➡ lipsa materialelor tactile din școli din cauza costurilor de producție
➡ cererile de sponsorizare cu hârtie termoformă pe care le primesc de la școlile cu care lucrăm
➡ faptul că aparținătorii s-au eschivat invocând lipsa talentului/dexterității când le-am prezentat soluția reliefării cu seringă și aracet
➡ costul de reparare/mentenanță la propria imprimanta PIAF (costă 80 euro un simplu motoraș)
➡ faptul că pentru tehnica prin termoformare îți trebuie, de fapt, 2 „imprimante” (imprimanta laser și cuptorul PIAF)

Idea unei imprimante cu aracet a venit din nevoia de automatizare a procesului de imprimare în relief. Din dificultatea, costurile, timpul, manopera,  necesare acum pentru a obține un desen în relief (imprimarea PIAF la Asociația Nevăzătorilor costă 20 lei). Declicul s-a produs în momentul în care am văzut o imprimantă 3D în ciocolată, care făcea prăjituri. Atunci ne-am pus problema: dacă scoate ciocolată, de ce nu ar scoate și aracet, material asemănător?” Noi promovăm tehnica în aracet datorită costurilor infime (3 lei/kg, 10 grame/desen).

Imprimanta "do-it-yourself" s-a născut din dorința de a oferi o soluție ieftină pentru imprimarea în relief. Un device al cărui preț de realizare să se învârtă în jurul sumei de 100 euro, nu 1.000 euro, cât costă un PIAF.  Un device pe care să ți-l poți face singur după un proiect bine pus la punct și testat. Singurele lucruri de care ai nevoie sunt: acces la internet, o imprimantă 3D și un magazin de bricolaj. Acum, când internetul este omniprezent și imprimantele 3D sunt din ce în ce mai răspândite, cred că visul de a produce oriunde în lume o imprimantă tactilă la 100 euro este mai mult decât realizabil.

4. Se știe că tehnologia prinde foarte bine la generația tânără de azi. Este valabil și pentru copiii cu deficiențe de vedere? Ce observi în școlile speciale din toată țara, locuri pe care le vizitezi destul de des?

Accesul la informație pentru un nevăzător este mediat de către o persoană sau un device. Ceva/cineva care să creeze contextul. Dependența de o altă persoană de lângă pentru a-i contextualiza informația din jur, nu e cea mai bună soluție. Această resursă umană este „distrasă” și nu te poți baza pe ea oricând dorești. Observ că tehnologia modernă este gândită pentru a fi accesibilă și ea mijlocește accesul la informația digitală. Tehnologia modernă prinde la copii nevăzători dacă aceștia au acces fizic la ea.

Iar când zic tehnologie modernă, mă refer iar orice smartphone, smart TV, device cu IoT care vorbește cu tine. E foarte importantă această interacțiune analog-digital, e foarte important să existe un device cu care să te poți conecta oricând dorești. Noi credem atât de mult în tehnologia modernă, tehnologie asistivă, în accesul la informație necondiționat, încât am donat celor 7 școli de nevăzători din țară câte 2 tablete iPad și 2 telefoane iPhone, iar acum avem în derulare o campanie de strâns/donat smartphone-uri.

Pe iphone.procivic.ro am strâns deja 8 telefoane second-hand pe care le donăm la câte 8 elevi nevăzători. Ideea campaniei a venit din experiența proprie. Am donat un iPhone vechi unui nevăzător și am văzut schimbarea. Un device vechi pentru noi înseamnă accesul necondiționat la informație pentru un nevăzător. „Smartphone-ul de la capriciu la necesitate” era motto-ul unei campanii ADU din 2019 (Tehnologia Equal) prin care ceream Casei Naționale de Asigurări să deconteze parțial costul unui smartphone pentru nevăzători.

5. Proiectele voastre au adresat și nevoia de creștere a angajabilitatii persoanelor cu deficiențe de vedere din România. Simți că s-a deschis piața muncii din România în această direcție?

Noi am făcut toate eforturile, am folosit toate trucurile media pe care le știam pentru a arăta lumii că nevăzătorii folosesc smartphone-ul pentru a explora realitatea (orientare, imagini, texte, filme etc). Dintr-o însumare rapidă, cel puțin 400.000 de români au auzit de la noi că nevăzătorii înțeleg imagini cu ajutorul smartphone-ului. Adică, au înțeles că datorită smartphone-ulului, nu mai există atât de multe bariere de comunicare pentru un nevăzător.

Nu știu dacă este întâmplător sau nu, dar în ultima perioadă două companii pe care le cunoaștem, HPE și Microsoft, vor să angajeze nevăzători, iar banca ING are un proiect - „ShiftVieti” - în care creează contextul pentru a angaja nevăzători. Da, cred că angajatorii au înțeles că barierele de comunicare sunt din ce în ce mai mici și că ei au nevoie de modul în care nevăzătorii se raportează la realitate, fiindcă nevăzătorii chiar văd lumea cu alți ochi.

6. Dintre proiectele anterioare finanțate de Fundația Orange, Simte arta în 6 muzee și Pas de elefant, cu care ai rezonat cel mai mult și care este motivul?

Dificilă întrebare. Simte Arta a fost pe partea de creare conținut fizic, accesibilizare fizică, Pas de Elefant (aka Tactile Images) este pe partea virtuală, software. Sunt complementare, îmi aduc aminte că în 2014 am fost la o școală de nevăzători cu un desen tactil care mergea cu aplicația Pas de Elefant și un copil a testat-o. Când aplicația a început să îi vorbească, s-a entuziasmat și a tot căutat zone. I-am spus că desenul nu are decât 3 zone active, că e un prototip și el a zis: „E ok și așa, de unde o pot descărca?” Aceasta mă face ca în 2020 să mă întorc la acea școală și să-i spun: „Hei, uite, acum ai ce vedea, am făcut-o funcțională!” În concluzie, noi, la Tactile Images, suntem puntea dintre analog și digital, așa că rezonez cu toate proiectele :-)

7. Te rugăm la final un mesaj pentru părinții copiilor cu deficiențe de vedere din România.

Acum e momentul tehnologiei, acum copilul dumneavoastră poate învăța mai repede, poate aprofunda teme mai diverse și se poate bucura de oportunitatea la o viața independentă. Cumpărați-i un telefon, fie el și second hand. Acum are acces nelimitat la internet, ceea ce înseamnă acces necondiționat la informație și aptitudini care îi vor fi utile în viață.