De vorbă cu Alina Stan, ambasador Susține un ONG!
Mi-am dat seama că voluntariatul a devenit pentru mine mai mult decât un “job” atunci când am fost întrebată dacă este neaparăt nevoie să mă duc la toate acțiunile. Nevoie nu era, dar ajunsesem să o fac din plăcere.
Alina Stan | Online Marketing Manager | Orange România
Porecla: Billy :)
Hobby: cărțile și sărățelele
În echipa Orange din: anul 2010
Motto / Citat preferat: “Volunteers don’t necessarily have the time, they have the heart”
Proiect coordonat în cadrul Susține un ONG: “Generația Z în acțiune”
1. Dragă Alina, îți mulțumim că ai acceptat invitația noastră. Pentru început, te rugăm să te prezinți, vrem să te cunoaștem mai bine.
Sunt Alina de la Orange, de 10 ani. Îmi plac poveștile de prin vacanțe adunate, din proiecte întâmplate, de pe drumul spre casă și din imaginația celor doi băieți ai mei.
2. De ce voluntariat, de când și cum a fost prima ta experiență de voluntar?
Trebuie să recunosc, nu am căutat voluntariatul, ci m-a găsit el pe mine :) A fost o întâmplare fericită care m-a "prins". Prima experiență de voluntar s-a întâmplat prin prisma job-ului. Trecusem în echipa de CSR (funny story, echipa avea un membru, eu) și una dintre direcții era cea de voluntariat. Prima acțiune organizată de mine la care am fost și voluntar, a fost de reamenajare a parcului de la spitalul Victor Gomoiu. Aveam emoții, atât ca organizator, dar și ca voluntar. Double trouble.
Asa am început ușor să organizez acțiuni de voluntariat pentru colegi, acțiuni la care mă duceam și eu. Mi-am dat seama că a devenit pentru mine mai mult decât un “job” când am fost întrebată dacă este neaparăt nevoie să mă duc la toate. Nevoie nu era, dar ajunsesem să o fac din plăcere. După ce participi la mai multe actiuni de voluntariat și variate, îți dai seama că fiecare experiență îți arată ceva.
La Gura Humorului, am văzut ce înseamnă puterea exemplului. Eram câțiva voluntari care amenajăm parcul școlii și ne uităm cu groază la toată suprafața pe care trebuia să o acoperim în 6 oameni, în 9 ore. La prânz, am văzut cum se adună câțiva copii, bunici și profesori să ne ajute. Spontan și firesc. Ca un flashmob de voluntariat.
La Casa Mia, am aflat cum e să plângi de emoție pură, nu de supărare sau tristețe.
Ci așa, pur și simplu. A petrece câteva ore cu copiii de acolo te emoționează. La școala 51, am văzut cum profesorii sunt ca niște copii atunci când sunt ei în rol de “învățăcei”. Unul era mai agitat și se tot mișca pe scaun, unul voia să raspundă la toate întrebările, unul contesta tot ce spuneam, unii se minunau de ce aflau. Au fost amuzanți când și-au dat singuri seama și au început să spună cu ce elev seamănă fiecare. Și multe multe altele, și cu bune, și cu mai puțin bune.
3. Ce te-a motivat să te implici în programul Susține un ONG?
M-a prins. Atât ideea, cât și povestea din spate. Povestea lui Susține un ONG. Cât de ușor este să faci un bine pentru mai mulți! Cât de frumos este să intri in jocul acesta care te prinde și la care nu prea mai vrei să renunți apoi. Și povestea celor de la Școala de Valori. Ceea ce făceau ei cu elevii mi s-a părut foarte frumos și important. Cred ca a fost și faptul că eu în școală nu am avut parte de astfel de programe. Și am descoperit târziu cât de important este să te ghideze cineva, să înveți încă din școală partea aceasta de soft skills. Și mi-am zis să încerc.
4. Care a fost cea mai mare provocare a proiectului și cum ai reușit să o depășești?
Partea cea mai provocatoarea, culmea, a fost scrierea proiectului. Stiu, pare un prim pas mic în contextul mare al unui proiect. Dar aici am avut cele mai multe emoții. Cum redăm importanța a ceea ce facem, cum să se înțeleagă, cum convingem etc.
E ca la examen: emoțiile sunt înainte să vezi subiectele. Apoi, te concentrezi pe ce trebuie să faci. Din momentul în care am aflat că am primit finantarea, am început să lucrăm și lucrurile s-au așezat pe făgașul lor. Da, întâmpini inevitabil și dificultăți, dar dacă depind de tine, te adaptezi, faci cumva și o scoți la capăt. Mai ales când oameni din jurul tău sunt la fel de implicați și dedicați.
Primele workshop-uri pentru elevi au fost cele mai interesante. Să vezi cum interacționează, ce dinamică are grupul, cum se formează echipele. Partea distractivă a fost apoi să îi vezi apoi în postura de traineri chiar pe ei. După câteva astfel de sesiuni, întrebau dacă pot veni și în Orange să țină sesiuni de training. :)
5. Descrie în 3 cuvinte experienta acestui proiect pentru tine.
Adrenalină, digital, efervescență.
6. La final, te rugăm să transmiți un mesaj pentru colegi, în calitate de ambasador al programului Susține un ONG!
Dacă ai chiar și o mică dorință să încerci, încearcă! Ia-o pas cu pas. Fă un mic gest. Enjoy the feeling. Repetă!
Silviu Humă
