Educație incluzivă într-o lume cu precădere vizuală
"Atât de mare e ciocul unui pelican? Și picioarele sunt mai scurte. Cu aripile deschise arată foarte frumos. Se simt unde sunt penele mari, de pe aripă. Mi-l imaginam altfel." Pentru Sebastian și alți copii cu deficiențe de vedere, lecțiile de istorie naturală devin cu totul altfel atunci când poți auzi trilul păsărilor și simți forma lor cu degetele.
Această modalitate de învățare alternativă este acum posibilă cu ajutorul "Ciripituri în natură", platformă pilot multisenzorială pentru științele naturii, câștigătoare a unui grant de 56.400 lei, oferit în cadrul ediției din 2019 Lumea prin Culoare și Sunet, program anual de finanțare derulat de Fundația Orange, în beneficiul persoanelor cu deficiențe de vedere/auz din România.
Proiectul "Ciripituri în natură" îşi propune dezvoltarea unor materiale de studiu adaptate nevoilor speciale ale elevilor cu deficiențe de vedere. Este vorba despre 10 lecții digitale despre păsările frecvent întâlnite în România, lecții create împreună cu specialiști ornitologi. De asemenea, proiectul va include și o caravană de lecții și activități în natură cu elevi ai școlilor pentru deficienți de vedere din țară.
„Ciripituri în natură” face parte din Educatedra, concept umbrelă de educație alternativă incluzivă, ce oferă copiilor cu deficiențe de vedere acces la materiale de studiu și experiențe de învățare adaptate nevoilor și capacității lor de înțelegere.
În contextul suspendării cursurilor, platforma este utilă tuturor elevilor, nu doar celor cu deficiențe de vedere, deoarece materialele sunt accesibile online și concepute pentru a fi interesante și amuzante.
Aflăm mai multe detalii detalii de la Andreia Bruckner, manager de proiect în cadrul Asociația Tandem Arena, ONG-ul care va implementa acest proiect de educație incluzivă la scară națională.
La fel ca "Ciripituri în natură", alte proiecte inovative fac lumea mai accesibilă pentru toate persoanele cu deficiențe de vedere / auz din România. În această lume, deficiența nu înseamnă limitare, iar tehnologia creează punți de comunicare între oameni. Te invităm să le descoperi în e-book-ul dedicat programului Lumea prin Culoare si Sunet.
- Care este povestea Tandem Arena și cine sunt oamenii din spatele inițiativelor ghidate de principiul “diferențele creează competențe”?
În anul 2010, Florin Georgescu a înființat Asociația Tandem, împreună cu un grup de prieteni pentru că simțea că proiectele care se adresau persoanelor cu dizabilități, și în special celor cu deficiențe de vedere, se rezumau la oferirea de servicii sociale și nu luau în seamă alte tipuri de nevoi ale acestora. Vorbim în primul rând, de eforturile de integrare în societate, prin toate mijloacele: accesibilizarea spațiului public pentru încurajarea mobilității personale și a vieții independente, creșterea nivelului de educație și a performanțelor școlare ale copiilor pentru o mai bună integrare ulterioară pe piața muncii și acces la cultură.
În 2013, în urma proiectelor de schimbare a imaginii asupra dizabilității făcute de el împreună cu Alex Racanel (Vezi dincolo de limite – călătorie de la Arad la Londra cu bicicleta tandem și Caravana CASPER – circuit prin toate capitalele de județ din România, cu două biciclete tandem și echipaj mixt văzător și nevăzător), am ajuns la concluzia că e foarte important să existe și o asociație care să se focalizeze pe nevoia de educație prin sport și mișcare. Astfel, Asociația Tandem a creat Asociația Club Sportiv Tandem Arena.
Aceeași oameni care au fondat Asociația Tandem s-au implicat și în noua asociație și au început să gândească proiecte prin care să organizeze tabere de sport în natură și proiecte de educație prin care să scoatem copiii cu deficiențe de vedere din mediul închis al școlii și al internetului și să mergem cu ei să facem lecții și în parcuri, în păduri, în tabere și școli de vară.
Echipa noastră este, așa cum spune și motto-ul asociației, mixtă – Florin, psiholog și nevăzător, Alex Răcănel – sportiv, pilotul tandemului, Cătălin Mantescu – mare biciclist și organizator și Andreia Bruckner – partea mai putin sportivă a grupului, manager de proiect și pasionată de educație incluzivă.
2. Sunteți la cel de-al 3-lea proiect finanțat de Fundația Orange prin intermediul fondului "Lumea prin Culoare și Sunet". Cum ați aflat prima dată despre program?
Cred că am aplicat pentru prima dată la fondul "Lumea prin Culoare si Sunet" în anul 2014. Pe vremea aceea, abia începeam să scriem proiecte și nu am câștigat. Am văzut un anunț pe Facebook și ne-am gândit că ar fi o ocazie extraordinară să găsim finanțare pentru ideile noastre de proiect. Se potrivea exact cu scopul și obiectivele asociației - deficiența nu înseamnă limitare, iar noile tehnologii pot ajuta imens în procesul de integrare a persoanelor cu dizabilități deoarece anulează barierele de comunicare și miscare ce împiedică o viață independentă.
3. Ați creat I.D.E.A, platforma pentru Integrare și Dezvoltare prin Educație Alternativă, unde ați început cu Istoria prin Sunet și Atingere, iar acum aduceți biologia mai aproape de copiii cu deficiențe de vedere. Cât de mult ajută educația alternativă?
Educația, în toate variantele ei, formală sau alternativă, este esențială în procesul de integrare al copiilor cu dizabilități și în pregătirea lor pentru o viață independentă. Educația alternativă are flexibilitatea de a se adapta la nevoile educaționale speciale ale elevilor cu deficiențe de vedere, de a lucra cu materiale concepute special pentru ei, făcând procesul educațional mai personal, mai implicat și, de ce să nu recunoaștem, mai amuzant.
4. Știm că aveți planuri mari pentru I.D.E.A. Despre ce este vorba?
Până acum, am creat două module de curs deoarece volumul de muncă este foarte mare. Materialele audio și tactile pe care le creem sunt originale, testate cu profesori și elevi cu deficiențe de vedere pentru a ține cont de cerințele lor specifice, de felul cum percep ei lumea înconjurătoare.
Vrem să creăm măcar câte un modul de curs în fiecare an și să facem din platformă un instrument educațional prezent pe tot parcursul școlii, de la clasele mici la bacalaureat, la cât mai multe materii. Vrem să includem și materiale care nu se află în programa obligatorie, cum ar fi educația pentru sănătate, poate și artele. Ne dorim de asemenea să oferim platforma și altor persoane, instituții sau organizații care dezvoltă materiale educaționale accesibilizate.
Vreau să subliniez că platforma nu este doar pentru elevii cu deficiențe de vedere, materialele sunt concepute pentru a fi interesante și amuzante și pentru elevii fără cerințe educaționale speciale, ceea ce o deosebește însă este faptul că este complet accesibilizată și că există și materialele tactile, care sunt distribuite școlilor speciale pentru deficienți de vedere din țară, dar pot fi și descărcate de pe platformă de către profesori sau părinți și multiplicate ori de câte ori este nevoie.
Este întotdeauna greu să lucrezi la un asemenea proiect deoarece reprezintă un concept nou, netestat. Uneori trebuie să facem totul de la zero și nu știm cum va arăta rezultatul, dar învățam pe parcurs, ceea ce face experiența și mai frumoasă.
5. Dacă ai putea schimba un singur lucru în școlile speciale pentru copiii cu deficiențe de vedere, care ar fi acela și de ce?
Cred că cel mai important ar fi să ne desprindem de ideea că un elev cu deficiențe de vedere este limitat de lipsa văzului în accesul la informație. Prin aceasta, nu mă refer doar la accesul restrâns la materiale educative, ci și la faptul că, din cauza temerilor părinților și educatorilor, copiii au puțin acces la lumea înconjurătoare, iar experiențele lor de viață până la vârsta maturității sunt limitate. Copiii ar trebui să iasă în oraș și în natură, să învețe să experimenteze, să simtă lumea direct, să învețe să circule singuri și să se orienteze.
6. Mobilitatea și libertatea de mișcare sunt nevoi esențiale pentru oricine. Pentru nevăzători, lucrurile nu sunt deloc ușoare, însă voi ați avut o contribuție majoră: ați dezvoltat Tandem Acces. Ce impact a avut această aplicație?
Datorită aplicației Tandem Acces, Bucureștiul a devenit în anul 2017, prima capitală europeană cu un sistem de accesibilizare a transportului cu metroul bazat pe conectivitate Bluetooth.
Pentru nevăzătorii din Bucuresti, mulți dintre ei angajați ori în spitale, ca și kinetoterapeuți, ori în alte locuri de muncă, foarte diferite, metroul este un mijloc de transport esențial. Din păcate, metroul este foarte puțin sigur pentru un nevăzător (lipsesc de exemplu, marcajele tactile de la marginea peroanelor), iar stațiile sunt complexe, mai ales nodurile, precum Piața Unirii sau Piața Victoriei. Proiectul nostru ii ajută să navigheze în siguranță în stațiile de metrou și să nu mai fie nevoiți să ia trei autobuze pentru că le e prea greu să tranziteze Piața Unirii 1 către Piata Unirii 2, ceva care, să fim sinceri, nu e simplu nici pentru văzători.
7. Louis Braille a deschis uşile cunoaşterii pentru toţi cei care nu pot vedea, iar tehnologia oferă oportunități până nu demult, imposibil de atins. Cum vedeți viitorul din acest punct de vedere?
În mod evident, tehnologiile asistive au schimbat fundamental regulile de joc în zona persoanelor cu dizabilități. De la Stephen Hawking încoace, vedem cât de sus poate ajunge un om atunci când tehnologia îi descătușeaza mintea și imaginația, anulând în același timp, barierele false create privind dificultatea de a comunica.
Multe din cele care s-au numit în trecut „tehnologii asistive” sunt acum integrate în viața de zi cu zi și le folosim fără să știm că ele au fost create având în minte alte scopuri. Se spune, pe bună dreptate, că dizabilitatea este un construct social și că lipsa de acces este o consecință a felului cum este construit spațiul în care ne mișcăm și a barierelor pe care acesta le pune în fața celor care nu se încadrează în definiția de „om tipic”.
Tehnologiile de acces dărâmă aceste bariere, făcând accesul să fie universal. Poate că peste 20 de ani nici nu vom mai vorbi de „persoane cu dizabilități”, poate că nepoții nostri se vor mira de cât de limitată era înțelegerea despre lume pe vremea când bunicii lor credeau că o persoană lipsită de vedere nu poate să facă o anumită meserie sau să înțeleagă arta.