De vorbă cu Monica Lia, ambasador Susține un ONG!
Am plecat de la nevoia copiilor cu dizabilități de a fi împreună cu cei fără probleme, dar și a celor fără probleme de sănătate de a întelege, de a dărui și de a învăța altfel.
Monica Lia | Business Solution Analyst | Orange Services
Motto: „Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul.” (Mihai Eminescu)
Hobby: Balet, lectură, educația
În echipa Orange din: anul 2001
Proiect coordonat în cadrul Susține un ONG: “Digitalizare pentru educație incluzivă”
1. Dragă Monica, îți mulțumim că ai acceptat invitația noastră. Te rugăm să te prezinți pe scurt, vrem să te cunoaștem mai bine.
Sunt Monica Lia, IT Business Solution Analyst în departamentul Enterprise Data Management & Analytics Office. Sunt în Orange din anul 2001. Am o familie mare cu 3 fete (16, 13 și 10 ani).
2. De ce voluntariat, de când și cum a fost prima ta experiență de voluntar?
Fiica mea cea mare m-a întrebat atunci când era în clasele primare de ce eu nu fac voluntariat - învățase la școală de la doamna învățatoare. Slavă Domnului că în Orange erau multe oportunități.
Prima experiență a fost o activitate cu copiii de la Școala pentru Hiperacuzici din București. Am ales o activitate de voluntariat cu copiii deoarece căpătasem expertiză grație copiilor mei. Minunați cum sunt copiii, prin inocența și capacitatea lor de a pune întrebări, au reușit să mă crească și să mă schimbe. Pentru că deseori mă întreb de fapt cine pe cine crește :) Acest prim voluntariat a fost o experiență minunată. Am învățat că, prin aceste activități, putem dărui dragoste celor încercati și că putem creste și noi astfel. Sunt foarte fericită că am colegi care au inițiat aceste proiecte (o amintesc aici pe colega mea, Amalia Fodor, în prezent Director Executiv la Fundația Orange).
Ulterior, în fiecare an, am încercat să merg în acțiuni de voluntariat. Mă pregăteam de fapt, fără să imi dau seama, să pot vorbi despre acest subiect și copiilor mei și să pot să îi încurajez să dăruiască celorlalți din timpul și dragostea lor. La Orange, am avut această oportunitate de a putea face voluntariat prin proiecte făcute de colegii mei și le sunt foarte recunoscătoare.
3. Ce te-a motivat să te implici în programul Susține un ONG?
Am aplicat la programul Sustine un ONG, de mai multe ori înainte de proiectul “Digitalizare pentru educație incluzivă”, însă am câștigat doar în momentul în care proiectul a fost scris de mine. Îmi amintesc că eram în spital cu fiica mea cea mică si atunci l-am finalizat și l-am trimis.
Școala pentru care am aplicat cu acest proiect este una în care am fost impresionată de atenția acordată incluziunii copiilor cu dizabilități printre copii fără probleme de sănătate. Mi-am dat seama de faptul că pentru a atinge acest obiectiv, profesorii de la clasă au nevoie de ajutor. Am convingerea că implicarea cu tot sufletul și cu toată priceperea mea în acest proiect a fost motivul pentru care acest proiect a fost selecționat spre finanțare.
Am plecat de la nevoia acestor copii cu dizabilități de a fi împreună cu cei fără probleme, dar și a celor fără probleme de sănătate de a întelege, de a dărui și de a învăța altfel. Și m-am gândit oare cum aceste nevoi se pot întâlni, deși par disjuncte. În minte îmi veneau și cuvintele lui Iorga și anume: „școala cea bună este aceea în care școlarul îl învață pe profesor”!
Am observat adesea că, în încercarea de a-i face pe proprii copii să dobândească anumite informații, era suficient să le ofer ghidaj și să îi ajut să gândească cum fac conexiunile. De asemenea, eram marcată de suferința copiilor fără dificultăți de învățare care au totuși probleme de învățare din cauza stilului de predare repetitiv, monoton și mereu același. Un stil ce presupune repetarea ciclică a proceselor de dictare, scriere și testare prin redare informație. Din acest motiv, elevii percep școala ca fiind foarte stresantă. Și observam de asemenea, alături de alți părinți, cum copiii se refugiază spre tableta, telefon. Un instrument facil și intuitiv.
Prin participările la acțiuni de voluntariat am observat și faptul că acești copiii cu dizabilități sunt la fel ca și ceilalti doar că, din cauza dizabilității, „interfața” lor de comunicare cu ceilalți este deficitară. Interfața care poate fi cea legată de modul deficitar de a vorbi, de a își coordona mișcările sau de a auzi. Dar am observat și bucuria lor fără margini în momentul în care erau incluși, emoțiile pe care le încercau atunci când erau aceptați.
Am observat și că pot învăța dacă metoda este cea potrivită. De multe ori, m-am gândit că dizabilitatea este de fapt a noastră, a celor care predau, neavând capacitatea de a descoperi metoda prin care ei pot învăța. La acești copii, atunci când lipsește un anumit simț, se dezvoltă acuitatea pe altul, un alt lucru descoperit. Pe lângă aceasta, acești copii cu dizabilitați, o dată învățați, reușeau să folosească cu succes tableta.
Toți părinții își doresc o școală a bucuriei, unde învățarea este facilă pentru toate categoriile de elevi (cu și fără dizabilități). O școala în care aceștia dobândesc cunoștiințe fără să se streseze. Profesorii însă uneori sunt depășiți de programă și de numărul mare de copiii. De aici mi-a venit ideea cum să scriu acest proiect, unul în care să ajut la o predare altfel, folosind instrumente digitale foarte atractive pentru copiii secolului 21.
Mi-am dorit ca proiectul să ajute și să bucure elevii și profesorii la întâlnirea lor în procesul de învățare. Și nu în ultimul rând, am fost inspirată de modul în care Fundația Orange și CSR Orange priveau voluntariatul și proiectele finanțate.
Orange-ul este o familie mare în care cuvinte precum „incluziune”, „susținere”, „ajutor”, „îmi pasă” nu sunt cuvinte goale, ci cuvinte susținute prin fapte.
4. Care a fost cea mai provocare pe parcursul proiectului și cum ai depășit-o?
Partea birocratică a fost cea mai mare provocare. Deși banii au fost virați repede către școala, aceasta nu putea să achiziționeze produsele din cauza faptului că era nevoie de aprobarea bugetului de către primăria de care aparține școala. S-au scurs așa circa 3 luni.
5. Descrie în 3 cuvinte experiența acestui proiect pentru tine.
Bucurie, provocare, izbândă.
6. La final, te rugăm un mesaj pentru colegi, în calitate de ambasador al programului Susține un ONG.
Mesajul meu parafrazează un mesaj mult mai celebru care nu îmi aparține: Îndrăzniți, eu am biruit! Îi rog sa ne gândim mereu cum ne transformăm fiecare din noi și ce anume înfăptuim ca după propriile noastre puteri, să putem face un bine. Fără să ne împiedicăm de multele deficiențe ale sistemului. Un bine care poate la nivel global este mic, dar foarte de folos pentru sufletele celor aproape de noi. Iar dacă suntem mai mulți, acest Bine devine mult mai mare.
Silviu Humă
